Acasa
Scurt istoric
# Cunoaşterea şi folosirea metalelor din timpuri foarte îndepărtate şi până astăzi, l-a determinat pe om să descopere noi şi noi metode de obţinere şi prelucrare a metalului, să-şi îmbunătăţească utilajele, să realizeze, în domeniul tehnicii, invenţii care să-i uşureze munca şi să-i îmbunătăţească traiul.
# Metalurgia beneficiază de mai multe progrese ale tehnicii (printre care energia hidraulică) care-i conferă posibilitatea de a se dezvolta, prin aplicarea de tehnologii noi şi unelte perfecţionate, contribuind la apariţia unor târguri, printre primele numărându-se şi Hunedoara.
# Încă din sec. XVIII, o importanţă deosebită capătă atelierele pentru producerea şi prelucrarea fierului din acest centru industrial. în aceeaşi perioadă este atestată şi topitoria de la Reşiţa (1771), urmând ca la începutul secolului următor să ia fiinţă noua uzină de laminare unde s-a utilizat, pentru prima dată în Transilvania, ciocanul cu aburi. În 1855, în cadrul Societăţii economice a Uzinelor de fier din Transilvania şi Banat, funcţionează uzinele Ferdinand (ulterior Oţelul Roşu).
# Bogăţiile solului şi subsolului, dezvoltarea bazei tehnice a producţiei, a favorizat dezvoltarea industriei siderurgice şi prelucrătoare, cu centrele ei cele mai importante Reşiţa şi Hunedoara.
# Treptat, apar întreprinderi de prelucrare a metalelor în toate regiunile ţării.
Repere istorice
Mileniul al VII-lea î. Ch. Începe folosirea aurului şi a cuprului nativ, precum şi a fierului meteoritic a căror prelucrare se făcea prin ciocănire la rece.
Mileniul al IV-lea î. Ch. Se cunoaşte în India, Egipt, Asia Mică procesul de reducere a minereurilor de cupru şi plumb.
3500 î. Ch. Se cunoştea procedeul obţinerii temperaturilor de 1000-1200 0C, se putea obţine bronzul din topirea minereurilor de cupru şi staniu (în Mesopotamia, Sumer, apoi în Egipt).
Mileniul al III-lea î. Ch. Se producea fier spongios în Egipt şi Mesopotamia prin reducerea minereului la 800 0C.
Mileniul III-I î. Ch. Practicarea metalurgiei pe teritoriul patriei noastre este atestată de săpăturile arheologice
2800-1900 î.Ch. - cuprul
1900-1700 î.Ch. - bronzul
1150 î.Ch. - fierul
Arme şi podoabe de fier s-au găsit încă din secolele XII-XI î.Ch. dar provenite din afară. Rolul principal în extragerea şi prelucrarea fierului l-au avut celţii.
Secolele II-I î. Ch. Din descoperirile aterielelor de producere şi prelucrare a fierului reiese că reducerea minereurilor se practica în aproape toate ţinuturile carpato-dunărene. Cuptoarele pentru reducerea minereurilui de fier la: Ghelar, Teliuc, Vetel, Grădiştea Muncelului, Baia de Fier, Bucureşti, Cetăţeni, Botoşani, Topliţa, Histria, Rusca Montană, etc.
Epoca romană în Dacia Dezvoltarea metalurgiei este condiţionată de existenţa unor adevărate centre metalurgice şi a unor meşteri cu solide cunoştinţe tehnologice. Se constituie o pătură socială aparte, de meşteşugari specializaţi. Exista un "colegium fabrum" în anul 205. Documente epigrafice consemnează un procurator al aurăriilor, leguli din aurării, şefi ai fierăriilor, demonstrând alături de diversitatea obiectelor descoperite şi a urmelor de cuptoare şi ateliere existenţa unei activităţi metalurgice intense.
Secolul IV În Banat funcţionau numeroase cuptoare speciale, de formă conică făcute din lut dar care dădeau o mare producţie de fier brut.
Secolul IX În Valea Caselor - Ghelar s-a găsit o vatră înălţată. (model reconstituit la Muzeul Stiinţei din Londra)
Secolele VIII-XIII Intensificare a extracţiei şi a prelucrării minereului de fier. Se foloseau cuptoare cu tiraj natural.
1921 Pentru exploatarea zăcămintelor de la Remetea sunt aduşi colonişti din Stiria (mineri, bocsari, fierari, metalurgi) cărora li se atribuie introducerea sulfanţilor de tip industrial acţionaţi hidraulic.
1325 La Baia de Arieş funcţionau 36 de cuptoare pentru topit metale.
1350 Se obţine pentru prima dată oţel pe vetre de afinare.
1440 Se construieşte primul cuptor cu aer suflat pentru reducerea minereului de fier la fontă.
1540 Apare "De la pirotechnia.Libri X" de Vannoccio Biringuccio, primul manual de tehnologie.
1556 Apare "De re metallica" de G. Agricola.
1681 La "Conscripţia urbanială a domeniului Hunedoarei se înregistrează prezenţa a 5 cuptoare de prelucrat minereul de fier, acţionate hidraulic.
1781 La Oraviţa se construieşte primul furnal pentru fontă, din ţară.
1771, 3 iulie La Reşiţa sunt puse în funcţiune primele două furnale pentru fontă.
1796 La Ohaba-Bistriţa intră în funcţiune o secţie care producea fontă, oţel şi laminate.
1837 Sunt reclădite la Govăjdie (judeţul Hunedoara) uzina siderurgică şi topitoria, cele mai importante realizări din epocă.
1844 La Bucureşti se înfiinţează prima turnătorie de fontă.
1850 La Cugir intră în funcţiune primele cuptoare de pudlaj din ţară.
1855 Societatea austriacă preia domeniile miniere de la Reşiţa, Oraviţa şi Bocşa.
1863 Se înfiinţează Uzinele metalurgice Călan.
1864 Pierre Emil Martin şi tatăl său obţin pentru prima dată oţel topit din fontă şi fier în cuptor cu vatră prevăzut cu camere regeneratoare, construit după indicaţiile lui Werner von Siemens. (cuptorul Siemens-Martin)
La Bucureşti ia fiinţă un atelier ce va deveni turnătoria belgianului Luis Lemâtre. (Timpuri Noi)
1868 La numai 12 ani de la descoperirea procedeului, la Reşiţa se introduc primele convertizoare Bessemer.
1874 La uzina Ferdinand (Oţelul Roşu) se instalează cuptoare de pudlaj cu camere regeneratoare.
1876 Intră în funcţiune la Reşiţa primele cuptoare Martin.
1879 La Oţelu Roşu se construieşte o oţelărie cu cuptoare Siemens-Martin
1921, 3 august Înfiinţarea Uzinei Malaxa, la acea vreme cea mai modernă fabrică de tuburi laminate din Europa, aplicând pentru prima dată pe continent procedeul american de laminare "Stiefel".
1924 Se creează concernul metalurgic Titan-Nădrag-Călan.
1925 Intră în funcţiune Întreprinderea metalurgică Copşa Mică-Cugir.
1943 Este dată în exploatare Uzina matelurgică de la Colibaşi.
1949 Se creează IPROMET din care s-a desprins după 1959 IPROLAM. (Institutul de Proiectare pentru Laminoare)
1950 Ia fiinţă ICM. (Institutul de Cercetări Metalurgic)
1953 La Hunedoara intră in funcţiune o fabrică de aglomerare a minereurilor de fier.
1959 Ia fiinţă laminorul de ţevi de la Roman şi Întreprinderea Laminorul de la Brăila.
1968 La combinatul siderurgic Galaţi intră în funcţiune fabrica de aglomerare a minereurilor, primul furnal de 1700 m3 şi prima oţelărie cu convertizoare cu insuflare de oxigen.
1979 La Combinatul siderurgic Călăraşi este elaborată prima şarjă de oţel la oţelăria electrică.
1984 La Întreprinderea de ţevi Roman se realizează cuptorul cu vatră rotativă, cu diametrul de 32m.
S.C. CSH S.A. Hunedoara
Situat la răspântia a patru drumuri -al Mureşului şi Banatului, al Olteniei şi al Ţării Crişurilor- judeţul Hunedoara sintetizează una din cele mai bogate pagini din istoria civilizaţiei materiale a poporului român.
Evoluţia siderurgiei pe plan mondial poate fi urmărită în toate etapele ei pe meleagurile Hunedorene, începând de la cuptorul primitiv pentru extragerea fierului din minereu, cuptor cu cuvă, furnal, cuptor pentru afinarea fontei pe vatră, cuptor de pudlaj, cuptor Bessemer, cuptor Martin.
Oraşul de pe Cerna, a cărui primă menţiune documentară, ca un centru de schimb la încrucişarea unor vechi drumuri comerciale, apare în sec. XIII, i-a fost dat, ca din cele mai vechi timpuri să poarte făclia progresului în perfecţionarea neîncetată a procedeelor de extragere şi prelucrare a fierului.
Anul 1884, an în care este pus în funcţiune primul furnal de la Hunedoara (căruia îi vor urma altele patru), a marcat înfiinţarea uzinelor hunedorene. În 1919, Uzinele de fier Hunedoara au trecut în patrimoniul statului român cu întreaga lor capacitate, în anii următori cunoscând dezvoltări succesive. Astfel, între anii 1927-1941, uzina cunoaşte două etape de dezvoltare.
Prima etapă (1927-1937) cuprinde dezvoltarea sectorului de prelucrare în special a fontelor, iar a doua (1938-1941) construirea oţelăriei Martin şi a unui laminor de 800 mm.
În anul 1933 are loc punerea în funcţiune a sectorului de turnătorii, compus din 4 hale destinate turnării pieselor din fontă şi bronz, tuburilor de fontă, pieselor din oţel şi pregătirii amestecului de turnare.
În anul 1936 a fost pus în funcţiune atelierul mecanic şi atelierul de construcţii metalice, iar în anii 1937-1940 oţelăria Martin şi electrică.
Pentru prelucrare oţelului lingou, în perioada 1938-1941, s-a realizat construcţia laminorului duo reversibil de 800 mm. (Schloemann), compus din trei caje, una degresisoare, pentru lingouri şi două finisoare, în vederea obţinerii de ţagle pătrate, blumuri oţel rotund şi platine, el putând fi echipat şi cu utilajele necesare laminării de profile metalice (şine de cale ferată, profil U, T, I).
Pentru prelucrarea lingourilor din oţel în blumuri au fost montate două laminoare bluming (de 1000 mm, pus în funcţiune în anul 1958, şi de 1300 mm. pus în funcţiune în anul 1968).
Construcţii industriale ce prezintă interes muzeistic în situ:
În patrimoniul statului român din anul 1919, uzinele de fier din Hunedoara au cunoscut în perioada 1927-1941 două etape de dezvoltare:
- prima, cuprinzând dezvoltarea sectorului de prelucrare, în special a fontelor, ce se realizează în perioada 1927-1937,
- şi a doua realizată între anii 1938-1941, în care este construită oţelăria Martin şi Laminorul 800 mm.
Halele oţelăriei Martin şi electrică (foto) executate între anii 1937-1940 în suprafaţă construită de 8500 mp., se află încă în exploatare (hala cuptoare şi turnătoria). Aceste hale au structură metalică, cu stâlpi şi ferme cu zăbrele cu acoperiş din plăci de beton armat, rezemate pe pene metalice şi luminatoare metalice. Structura echilibrată şi clară şi-au demonstrat în timp trăinicia. Pereţii exteriori au ca structură o paiantă metalică cu stâlpi şi rigle. Până la cota de cca. +6,0 m. pe această paiantă reazămă o zidărie cu sâmburi din beton iar peste această cotă elemente prefabricate din beton armat. Faţadele prezintă goluri izolate închise cu tâmplărie metalică.
Halele laminorului duo reversibil de 800 mm. au fost executate în perioada 1935-1941. Acestea se desfăşoară pe trei deschideri avînd 19,2 m., 33,0 m. şi 24,1 m. şi sunt alipite în lungul halelor oţelăriei Martin, având o suprafaţă construită de 16300 mp. Structura halelor laminorului este metalică cu stâlpi, grinzi, ferme şi pane cu zăbrele cu acoperiş din tablă ondulată. Acoperişul este prevăzut cu luminatoare dreptunghiulare transversale şi cu luminatoare dreptunghiulare dispuse longitudinal pe deschiderea centrală. Aceste hale au fost extinse în anii 1955-1970 în aceeaşi soluţie constructivă.
Paralel cu halele laminorului 800 s-a construit o hală nouă acoperindu-se un depozit deschis astfel încât peretele exterior dinspre nord al halei iniţiale a rămas ca perete de compartimentare.
Hala laminorului 800, necesită unele consolidări, structura de rezistenţă a acestora având de suferit în timp, în urma unei exploatări intense şi aunor lucrări de întreţinere insuficente.
În afara halelor prezentate mai sus, hale cu pondere importantă în nucleul vechi al C.S.H., în această incintă se consideră interesant de semnalat construcţia fostei centrale electrice, aferentă sectorului energetic al vechii uzine de fier. Această hală, cu o arhitectură industrială interesantă, executată din zidărie cu stâlpi , arce şi bolţi din beton armat, mai poartă pe fronton anul construcţiei - 1915. Din păcate, prin lipsa de utilizare, construcţia se află în stare de abandon şi ruină, deşi structura pare încă sănătoasă. Credem că prezintă interes găsirea unei utilităţi şi prezervarea acestei hale, o construcţie cu multiple calităţi atât în ce priveşte utilitatea ei cât şi mărturia de arhitectură industrială de început de secol.
O altă construcţie industrială scoasă în prezent din circuitul tehnologic, care prezintă un cert interes tehnico-istoric, de data aceasta în afara incintei combinatului dar care la vremea sa a servit producţia acestuia - este furnalul de la Govăjdia, construit în anul 1903. Hala aferentă acestuia, în stare precară, este construită din pereţi portanţi de zidărie, acoperiş cu structuri metalice, ferme cu zăbrele cu pene şi rigle pe care reazemă de eternite, constituind învelitoarea, actualmente serios deteriorată.
sursa: http://www.cimec.ro/Monumente/Metalurgia/HTML/METAL.HTM
# Cunoaşterea şi folosirea metalelor din timpuri foarte îndepărtate şi până astăzi, l-a determinat pe om să descopere noi şi noi metode de obţinere şi prelucrare a metalului, să-şi îmbunătăţească utilajele, să realizeze, în domeniul tehnicii, invenţii care să-i uşureze munca şi să-i îmbunătăţească traiul.
# Metalurgia beneficiază de mai multe progrese ale tehnicii (printre care energia hidraulică) care-i conferă posibilitatea de a se dezvolta, prin aplicarea de tehnologii noi şi unelte perfecţionate, contribuind la apariţia unor târguri, printre primele numărându-se şi Hunedoara.
# Încă din sec. XVIII, o importanţă deosebită capătă atelierele pentru producerea şi prelucrarea fierului din acest centru industrial. în aceeaşi perioadă este atestată şi topitoria de la Reşiţa (1771), urmând ca la începutul secolului următor să ia fiinţă noua uzină de laminare unde s-a utilizat, pentru prima dată în Transilvania, ciocanul cu aburi. În 1855, în cadrul Societăţii economice a Uzinelor de fier din Transilvania şi Banat, funcţionează uzinele Ferdinand (ulterior Oţelul Roşu).
# Bogăţiile solului şi subsolului, dezvoltarea bazei tehnice a producţiei, a favorizat dezvoltarea industriei siderurgice şi prelucrătoare, cu centrele ei cele mai importante Reşiţa şi Hunedoara.
# Treptat, apar întreprinderi de prelucrare a metalelor în toate regiunile ţării.
Repere istorice
Mileniul al VII-lea î. Ch. Începe folosirea aurului şi a cuprului nativ, precum şi a fierului meteoritic a căror prelucrare se făcea prin ciocănire la rece.
Mileniul al IV-lea î. Ch. Se cunoaşte în India, Egipt, Asia Mică procesul de reducere a minereurilor de cupru şi plumb.
3500 î. Ch. Se cunoştea procedeul obţinerii temperaturilor de 1000-1200 0C, se putea obţine bronzul din topirea minereurilor de cupru şi staniu (în Mesopotamia, Sumer, apoi în Egipt).
Mileniul al III-lea î. Ch. Se producea fier spongios în Egipt şi Mesopotamia prin reducerea minereului la 800 0C.
Mileniul III-I î. Ch. Practicarea metalurgiei pe teritoriul patriei noastre este atestată de săpăturile arheologice
2800-1900 î.Ch. - cuprul
1900-1700 î.Ch. - bronzul
1150 î.Ch. - fierul
Arme şi podoabe de fier s-au găsit încă din secolele XII-XI î.Ch. dar provenite din afară. Rolul principal în extragerea şi prelucrarea fierului l-au avut celţii.
Secolele II-I î. Ch. Din descoperirile aterielelor de producere şi prelucrare a fierului reiese că reducerea minereurilor se practica în aproape toate ţinuturile carpato-dunărene. Cuptoarele pentru reducerea minereurilui de fier la: Ghelar, Teliuc, Vetel, Grădiştea Muncelului, Baia de Fier, Bucureşti, Cetăţeni, Botoşani, Topliţa, Histria, Rusca Montană, etc.
Epoca romană în Dacia Dezvoltarea metalurgiei este condiţionată de existenţa unor adevărate centre metalurgice şi a unor meşteri cu solide cunoştinţe tehnologice. Se constituie o pătură socială aparte, de meşteşugari specializaţi. Exista un "colegium fabrum" în anul 205. Documente epigrafice consemnează un procurator al aurăriilor, leguli din aurării, şefi ai fierăriilor, demonstrând alături de diversitatea obiectelor descoperite şi a urmelor de cuptoare şi ateliere existenţa unei activităţi metalurgice intense.
Secolul IV În Banat funcţionau numeroase cuptoare speciale, de formă conică făcute din lut dar care dădeau o mare producţie de fier brut.
Secolul IX În Valea Caselor - Ghelar s-a găsit o vatră înălţată. (model reconstituit la Muzeul Stiinţei din Londra)
Secolele VIII-XIII Intensificare a extracţiei şi a prelucrării minereului de fier. Se foloseau cuptoare cu tiraj natural.
1921 Pentru exploatarea zăcămintelor de la Remetea sunt aduşi colonişti din Stiria (mineri, bocsari, fierari, metalurgi) cărora li se atribuie introducerea sulfanţilor de tip industrial acţionaţi hidraulic.
1325 La Baia de Arieş funcţionau 36 de cuptoare pentru topit metale.
1350 Se obţine pentru prima dată oţel pe vetre de afinare.
1440 Se construieşte primul cuptor cu aer suflat pentru reducerea minereului de fier la fontă.
1540 Apare "De la pirotechnia.Libri X" de Vannoccio Biringuccio, primul manual de tehnologie.
1556 Apare "De re metallica" de G. Agricola.
1681 La "Conscripţia urbanială a domeniului Hunedoarei se înregistrează prezenţa a 5 cuptoare de prelucrat minereul de fier, acţionate hidraulic.
1781 La Oraviţa se construieşte primul furnal pentru fontă, din ţară.
1771, 3 iulie La Reşiţa sunt puse în funcţiune primele două furnale pentru fontă.
1796 La Ohaba-Bistriţa intră în funcţiune o secţie care producea fontă, oţel şi laminate.
1837 Sunt reclădite la Govăjdie (judeţul Hunedoara) uzina siderurgică şi topitoria, cele mai importante realizări din epocă.
1844 La Bucureşti se înfiinţează prima turnătorie de fontă.
1850 La Cugir intră în funcţiune primele cuptoare de pudlaj din ţară.
1855 Societatea austriacă preia domeniile miniere de la Reşiţa, Oraviţa şi Bocşa.
1863 Se înfiinţează Uzinele metalurgice Călan.
1864 Pierre Emil Martin şi tatăl său obţin pentru prima dată oţel topit din fontă şi fier în cuptor cu vatră prevăzut cu camere regeneratoare, construit după indicaţiile lui Werner von Siemens. (cuptorul Siemens-Martin)
La Bucureşti ia fiinţă un atelier ce va deveni turnătoria belgianului Luis Lemâtre. (Timpuri Noi)
1868 La numai 12 ani de la descoperirea procedeului, la Reşiţa se introduc primele convertizoare Bessemer.
1874 La uzina Ferdinand (Oţelul Roşu) se instalează cuptoare de pudlaj cu camere regeneratoare.
1876 Intră în funcţiune la Reşiţa primele cuptoare Martin.
1879 La Oţelu Roşu se construieşte o oţelărie cu cuptoare Siemens-Martin
1921, 3 august Înfiinţarea Uzinei Malaxa, la acea vreme cea mai modernă fabrică de tuburi laminate din Europa, aplicând pentru prima dată pe continent procedeul american de laminare "Stiefel".
1924 Se creează concernul metalurgic Titan-Nădrag-Călan.
1925 Intră în funcţiune Întreprinderea metalurgică Copşa Mică-Cugir.
1943 Este dată în exploatare Uzina matelurgică de la Colibaşi.
1949 Se creează IPROMET din care s-a desprins după 1959 IPROLAM. (Institutul de Proiectare pentru Laminoare)
1950 Ia fiinţă ICM. (Institutul de Cercetări Metalurgic)
1953 La Hunedoara intră in funcţiune o fabrică de aglomerare a minereurilor de fier.
1959 Ia fiinţă laminorul de ţevi de la Roman şi Întreprinderea Laminorul de la Brăila.
1968 La combinatul siderurgic Galaţi intră în funcţiune fabrica de aglomerare a minereurilor, primul furnal de 1700 m3 şi prima oţelărie cu convertizoare cu insuflare de oxigen.
1979 La Combinatul siderurgic Călăraşi este elaborată prima şarjă de oţel la oţelăria electrică.
1984 La Întreprinderea de ţevi Roman se realizează cuptorul cu vatră rotativă, cu diametrul de 32m.
S.C. CSH S.A. Hunedoara
Situat la răspântia a patru drumuri -al Mureşului şi Banatului, al Olteniei şi al Ţării Crişurilor- judeţul Hunedoara sintetizează una din cele mai bogate pagini din istoria civilizaţiei materiale a poporului român.
Evoluţia siderurgiei pe plan mondial poate fi urmărită în toate etapele ei pe meleagurile Hunedorene, începând de la cuptorul primitiv pentru extragerea fierului din minereu, cuptor cu cuvă, furnal, cuptor pentru afinarea fontei pe vatră, cuptor de pudlaj, cuptor Bessemer, cuptor Martin.
Oraşul de pe Cerna, a cărui primă menţiune documentară, ca un centru de schimb la încrucişarea unor vechi drumuri comerciale, apare în sec. XIII, i-a fost dat, ca din cele mai vechi timpuri să poarte făclia progresului în perfecţionarea neîncetată a procedeelor de extragere şi prelucrare a fierului.
Anul 1884, an în care este pus în funcţiune primul furnal de la Hunedoara (căruia îi vor urma altele patru), a marcat înfiinţarea uzinelor hunedorene. În 1919, Uzinele de fier Hunedoara au trecut în patrimoniul statului român cu întreaga lor capacitate, în anii următori cunoscând dezvoltări succesive. Astfel, între anii 1927-1941, uzina cunoaşte două etape de dezvoltare.
Prima etapă (1927-1937) cuprinde dezvoltarea sectorului de prelucrare în special a fontelor, iar a doua (1938-1941) construirea oţelăriei Martin şi a unui laminor de 800 mm.
În anul 1933 are loc punerea în funcţiune a sectorului de turnătorii, compus din 4 hale destinate turnării pieselor din fontă şi bronz, tuburilor de fontă, pieselor din oţel şi pregătirii amestecului de turnare.
În anul 1936 a fost pus în funcţiune atelierul mecanic şi atelierul de construcţii metalice, iar în anii 1937-1940 oţelăria Martin şi electrică.
Pentru prelucrare oţelului lingou, în perioada 1938-1941, s-a realizat construcţia laminorului duo reversibil de 800 mm. (Schloemann), compus din trei caje, una degresisoare, pentru lingouri şi două finisoare, în vederea obţinerii de ţagle pătrate, blumuri oţel rotund şi platine, el putând fi echipat şi cu utilajele necesare laminării de profile metalice (şine de cale ferată, profil U, T, I).
Pentru prelucrarea lingourilor din oţel în blumuri au fost montate două laminoare bluming (de 1000 mm, pus în funcţiune în anul 1958, şi de 1300 mm. pus în funcţiune în anul 1968).
Construcţii industriale ce prezintă interes muzeistic în situ:
În patrimoniul statului român din anul 1919, uzinele de fier din Hunedoara au cunoscut în perioada 1927-1941 două etape de dezvoltare:
- prima, cuprinzând dezvoltarea sectorului de prelucrare, în special a fontelor, ce se realizează în perioada 1927-1937,
- şi a doua realizată între anii 1938-1941, în care este construită oţelăria Martin şi Laminorul 800 mm.
Halele oţelăriei Martin şi electrică (foto) executate între anii 1937-1940 în suprafaţă construită de 8500 mp., se află încă în exploatare (hala cuptoare şi turnătoria). Aceste hale au structură metalică, cu stâlpi şi ferme cu zăbrele cu acoperiş din plăci de beton armat, rezemate pe pene metalice şi luminatoare metalice. Structura echilibrată şi clară şi-au demonstrat în timp trăinicia. Pereţii exteriori au ca structură o paiantă metalică cu stâlpi şi rigle. Până la cota de cca. +6,0 m. pe această paiantă reazămă o zidărie cu sâmburi din beton iar peste această cotă elemente prefabricate din beton armat. Faţadele prezintă goluri izolate închise cu tâmplărie metalică.
Halele laminorului duo reversibil de 800 mm. au fost executate în perioada 1935-1941. Acestea se desfăşoară pe trei deschideri avînd 19,2 m., 33,0 m. şi 24,1 m. şi sunt alipite în lungul halelor oţelăriei Martin, având o suprafaţă construită de 16300 mp. Structura halelor laminorului este metalică cu stâlpi, grinzi, ferme şi pane cu zăbrele cu acoperiş din tablă ondulată. Acoperişul este prevăzut cu luminatoare dreptunghiulare transversale şi cu luminatoare dreptunghiulare dispuse longitudinal pe deschiderea centrală. Aceste hale au fost extinse în anii 1955-1970 în aceeaşi soluţie constructivă.
Paralel cu halele laminorului 800 s-a construit o hală nouă acoperindu-se un depozit deschis astfel încât peretele exterior dinspre nord al halei iniţiale a rămas ca perete de compartimentare.
Hala laminorului 800, necesită unele consolidări, structura de rezistenţă a acestora având de suferit în timp, în urma unei exploatări intense şi aunor lucrări de întreţinere insuficente.
În afara halelor prezentate mai sus, hale cu pondere importantă în nucleul vechi al C.S.H., în această incintă se consideră interesant de semnalat construcţia fostei centrale electrice, aferentă sectorului energetic al vechii uzine de fier. Această hală, cu o arhitectură industrială interesantă, executată din zidărie cu stâlpi , arce şi bolţi din beton armat, mai poartă pe fronton anul construcţiei - 1915. Din păcate, prin lipsa de utilizare, construcţia se află în stare de abandon şi ruină, deşi structura pare încă sănătoasă. Credem că prezintă interes găsirea unei utilităţi şi prezervarea acestei hale, o construcţie cu multiple calităţi atât în ce priveşte utilitatea ei cât şi mărturia de arhitectură industrială de început de secol.
O altă construcţie industrială scoasă în prezent din circuitul tehnologic, care prezintă un cert interes tehnico-istoric, de data aceasta în afara incintei combinatului dar care la vremea sa a servit producţia acestuia - este furnalul de la Govăjdia, construit în anul 1903. Hala aferentă acestuia, în stare precară, este construită din pereţi portanţi de zidărie, acoperiş cu structuri metalice, ferme cu zăbrele cu pene şi rigle pe care reazemă de eternite, constituind învelitoarea, actualmente serios deteriorată.
sursa: http://www.cimec.ro/Monumente/Metalurgia/HTML/METAL.HTM