Acasa
CASA CRISTINA -Un sprijin in lupta impotriva violentei domestice
Poate fi cea mai bună prietenă, poate fi colega de serviciu sau vecina de apartament. Dincolo de aparenţe, de glumele spuse în pauza de lucru sau la o cafea, în vizită, se poate ascunde o dramă. Drama unei femei, victimă a violenţei în familie, drama unei femei care are nevoie de ajutor.
Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale (Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie).
În România, în fiecare minut, două femei sunt victime ale violenţei domestice. Conform unui studiu CURS, în ultimul an, 9,6% din populaţia României a suferit din această cauză, 64% dintre victimele violenţei domestice fiind femei.
În Hunedoara de această problemă socială se ocupă Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în speţă, Centrul de Servicii Sociale pentru Femei Victime ale Violentei - Casa Cristina.Acest centru beneficiaza de spatiu de cazare pentru un numar de 10 persoane.
În general, aici vin femei din toate mediile sociale. Desi sunt mai sceptice în privinţa ajutorului pe care îl pot primi sau se tem că le poate recunoaşte cineva, femeile apeleaza totusi, in extremis, la ajutorul acordat de acest centru .
Anul trecut, mai multe cupluri mamă-copil s-au prezentat la centru. Motivul acestor femei a fost acelaşi cu al zecilor sau sutelor care nu au îndrăznit să dea glas chinului prin care treceau : femeile erau agresate fizic de bărbaţi, bătute cu regularitate, maltratate. Disperate, nemaisuportând tratamentul la care erau supuse, femeile au venit la DGASPC, cerând ajutor.
Casa Cristina este un fel de centru-tampon. I se da femeii o perioadă de respiro - cu masa şi casa asigurate - până când va decide ce să facă pe viitor. Poate divorţa, poate merge la familia extinsă, la o soră sau la o bunică, unde să se pună la adăpost de bătăile soţului. Apoi, fie iau decizii majore în privinţa căsniciei, fie se întorc, dacă soţul renunţă la obiceiurile «neortodoxe».
Desigur, există şi situaţii când, în ciuda promisiunilor, soţii nu renunţă la obiceiul de a le administra consoartelor câte o bătaie „ruptă din rai“. În acest caz, centrul DGASPC îi poate acorda femeii sprijinul necesar pentru a rezolva definitiv problema.
Femeile beneficiază aici de consiliere socială, psihologică şi juridică, gratuite, ceea ce înseamnă că este sfătuită ce demersuri să pornească pentru a divorţa sau pentru a-l ţine la distanţă pe soţul violent. Este sprijinită, de asemenea, să-şi găsească altă locuinţă, dacă este cazul, ori să fie integrată socio-profesional.
Asa cum o arata experienta atator cazuri, există o gradualitate a violenţei în profilul abuzatorului : pleacă de la o palmă şi ajunge la maltratări crunte, care alternează cu perioade de iubire fierbinte şi cu regrete mărturisite în lacrimi. Aceste pauze nu trebuie însă să le impresioneze pe femeile abuzate. Ele vor fi scurte, până la următoare ceartă, următorul pumn.
Copiii, victime alături de mame
În cazul în care din căsătorie au rezultat unul sau mai mulţi copii, lucrurile se complică. Nu doar din punct de vedere legal, ci şi din acela al impactului psihologic pe care un astfel de mediu violent îl poate avea asupra copilului.
De cele mai multe ori, femeile îndură tratamentele agresive pentru că, motivează ele, au copii şi nu vor să-i crească doar cu un părinte. De asemenea, amintirea iubirii de altădată, poate crea iluzia că lucrurile se vor schimba, că mai există o şansă. De cele mai multe ori însă, lucrurile se agravează, existând riscul ca şi copiii să fie abuzaţi. Atunci când tatăl este agresiv, când certurile sunt frecvente în familie, copilul fie ajunge să perceapă acest mediu ca pe unul normal, peste ani adoptându-l la rândul său, fie rămâne traumatizat pe viaţă, iar dorinţa femeii de a rămâne lângă bărbatul abuziv este nejustificată. Singura soluţie în acest caz este separarea definitivă şi salvarea ei şi a copilului.
Ataşament traumatic
Ca rezultat al izolării şi creşterii dependenţei, victimele aderă tot mai mult la singura relaţie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui „ataşament traumatic“, propriile interese ale femeilor, nevoile şi părerile lor ajung să fie influenţate şi controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atât de puternică, încât dorinţele îi pot fi anihilate. Doar ameninţarea cu violenţe asupra copiilor va induce în femeie dorinţa de a lupta. Oricum, dacă abuzul continuă o perioadă mai lungă, cele mai multe femei nu-şi vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunţa. Unele pot avea tentative de suicid.
La rândul lor, copiii din familiile violente învaţă că: este acceptabil ca un bărbat să lovească o femeie; că violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei; că bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt „masculi adevăraţi“; că exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune. Şi că nu trebuie să vorbească despre violenţă, nu trebuie să aibă încredere şi nu trebuie să simtă!
Pentru orice fel de abuzuri domestice, fizice, sexuale sau psihologice, comise asupra lor sau asupra copiilor lor, hunedorencele pot suna la numărul de telefon 0254/719110, aflat la dispoziţia lor 24 de ore pe zi. De asemenea, pot trimite o sesizare scrisă pe adresa DGASPC Hunedoara.
Poate fi cea mai bună prietenă, poate fi colega de serviciu sau vecina de apartament. Dincolo de aparenţe, de glumele spuse în pauza de lucru sau la o cafea, în vizită, se poate ascunde o dramă. Drama unei femei, victimă a violenţei în familie, drama unei femei care are nevoie de ajutor.
Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale (Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie).
În România, în fiecare minut, două femei sunt victime ale violenţei domestice. Conform unui studiu CURS, în ultimul an, 9,6% din populaţia României a suferit din această cauză, 64% dintre victimele violenţei domestice fiind femei.
În Hunedoara de această problemă socială se ocupă Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în speţă, Centrul de Servicii Sociale pentru Femei Victime ale Violentei - Casa Cristina.Acest centru beneficiaza de spatiu de cazare pentru un numar de 10 persoane.
În general, aici vin femei din toate mediile sociale. Desi sunt mai sceptice în privinţa ajutorului pe care îl pot primi sau se tem că le poate recunoaşte cineva, femeile apeleaza totusi, in extremis, la ajutorul acordat de acest centru .
Anul trecut, mai multe cupluri mamă-copil s-au prezentat la centru. Motivul acestor femei a fost acelaşi cu al zecilor sau sutelor care nu au îndrăznit să dea glas chinului prin care treceau : femeile erau agresate fizic de bărbaţi, bătute cu regularitate, maltratate. Disperate, nemaisuportând tratamentul la care erau supuse, femeile au venit la DGASPC, cerând ajutor.
Casa Cristina este un fel de centru-tampon. I se da femeii o perioadă de respiro - cu masa şi casa asigurate - până când va decide ce să facă pe viitor. Poate divorţa, poate merge la familia extinsă, la o soră sau la o bunică, unde să se pună la adăpost de bătăile soţului. Apoi, fie iau decizii majore în privinţa căsniciei, fie se întorc, dacă soţul renunţă la obiceiurile «neortodoxe».
Desigur, există şi situaţii când, în ciuda promisiunilor, soţii nu renunţă la obiceiul de a le administra consoartelor câte o bătaie „ruptă din rai“. În acest caz, centrul DGASPC îi poate acorda femeii sprijinul necesar pentru a rezolva definitiv problema.
Femeile beneficiază aici de consiliere socială, psihologică şi juridică, gratuite, ceea ce înseamnă că este sfătuită ce demersuri să pornească pentru a divorţa sau pentru a-l ţine la distanţă pe soţul violent. Este sprijinită, de asemenea, să-şi găsească altă locuinţă, dacă este cazul, ori să fie integrată socio-profesional.
Asa cum o arata experienta atator cazuri, există o gradualitate a violenţei în profilul abuzatorului : pleacă de la o palmă şi ajunge la maltratări crunte, care alternează cu perioade de iubire fierbinte şi cu regrete mărturisite în lacrimi. Aceste pauze nu trebuie însă să le impresioneze pe femeile abuzate. Ele vor fi scurte, până la următoare ceartă, următorul pumn.
Copiii, victime alături de mame
În cazul în care din căsătorie au rezultat unul sau mai mulţi copii, lucrurile se complică. Nu doar din punct de vedere legal, ci şi din acela al impactului psihologic pe care un astfel de mediu violent îl poate avea asupra copilului.
De cele mai multe ori, femeile îndură tratamentele agresive pentru că, motivează ele, au copii şi nu vor să-i crească doar cu un părinte. De asemenea, amintirea iubirii de altădată, poate crea iluzia că lucrurile se vor schimba, că mai există o şansă. De cele mai multe ori însă, lucrurile se agravează, existând riscul ca şi copiii să fie abuzaţi. Atunci când tatăl este agresiv, când certurile sunt frecvente în familie, copilul fie ajunge să perceapă acest mediu ca pe unul normal, peste ani adoptându-l la rândul său, fie rămâne traumatizat pe viaţă, iar dorinţa femeii de a rămâne lângă bărbatul abuziv este nejustificată. Singura soluţie în acest caz este separarea definitivă şi salvarea ei şi a copilului.
Ataşament traumatic
Ca rezultat al izolării şi creşterii dependenţei, victimele aderă tot mai mult la singura relaţie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui „ataşament traumatic“, propriile interese ale femeilor, nevoile şi părerile lor ajung să fie influenţate şi controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atât de puternică, încât dorinţele îi pot fi anihilate. Doar ameninţarea cu violenţe asupra copiilor va induce în femeie dorinţa de a lupta. Oricum, dacă abuzul continuă o perioadă mai lungă, cele mai multe femei nu-şi vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunţa. Unele pot avea tentative de suicid.
La rândul lor, copiii din familiile violente învaţă că: este acceptabil ca un bărbat să lovească o femeie; că violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei; că bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt „masculi adevăraţi“; că exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune. Şi că nu trebuie să vorbească despre violenţă, nu trebuie să aibă încredere şi nu trebuie să simtă!
Pentru orice fel de abuzuri domestice, fizice, sexuale sau psihologice, comise asupra lor sau asupra copiilor lor, hunedorencele pot suna la numărul de telefon 0254/719110, aflat la dispoziţia lor 24 de ore pe zi. De asemenea, pot trimite o sesizare scrisă pe adresa DGASPC Hunedoara.