Oameni fara adapost

Cazuri concrete.

Stie cineva mai multe despre adapostul de noapte de langa Biserica Popa Sapca?

Adăpostul de noapte pentru persoane fără locuinţă se afla din vara anului 2009 in locaţia vechii unităţi militare de la intrarea in Hăşdat. Este o clădire recondiţionată total pe un proiect european in colaborare cu Primăria oraşului Hunedoara.

In acestă locaţie se primesc persoane fără adapăst, ce îndeplinesc anumite criterii legiferate şi aplicate prin directivele Seviciilor de Asistenţă Socială locale.

Din câte stiu eu, adăpostul ofera asistenţă socială, cazare si două mese pe zi(mic dejun şi cină)având capacitatea de peste 30 de locuri(nu stiu cu exactitate capacitatea).

Este bine de stiut că nu este tolerat consumul de bauturi alcoolice pe perimetrul locaţiei iar una dintre condiţiile de intrare in adăpost este chiar asta.

Dacă identificati persoane în acestă situaţie(dorm pe strazi, gara, etc) puteti sa apelati cu încredere numărul de telefon 112 urgente, vor fi preluati de către organele abilitate sau la nr. de telefon 0254 718 931-locatia adăpostului, unde este în permanenţă cineva.

Elena, very touching povestea lui Florin. Andrei, ma intreb de ce capacitatea de cazare a adapostului de noapte e asa mica pentru ca fratele meu a facut armata acolo si stiu de la el ca erau cazati sute de soldati.
Si inca ceva. Cine se acupa cu cautarea acestor oameni si aducerea lor in adapost, ca nu cred ca ei stiu de existenta lui? Poate gardienii platiti de primarie ar trebui sa se ocupe de asta si sa primeasca sesizari si de la populatie.

Asta e locatia pe harta: http://wikimapia.org/#lat=45.7394392&lon=22.897616&z=18&l=0&m=b Sunt trei blocuri foste dormitoare pentru cazarea soldatilor, langa terenul de sport. Unul dintre ele e amenajat ca adapost de noapte. Conditiile sunt bune, maxim 5 in camera. Spalatorie, dusuri, cantina, asistenta medicala. De personal se cam duce lipsa, mai ales de voluntari.

Telefon: 0254 718 931

Problema e ca nu ii aduna nimeni din oras. Politia comunitara ar putea face job-ul asta, sa treaca seara de seara prin niste puncte stiute cu o dubita si sa-i adune. Ar trebui doar o dispozitie data de primar.

O alta problema e unde stau peste zi iarna, pentru ca pot ingheta si ziua. Acolo la fosta unitate se putea amenaja si un centru de zi pe timp de iarna, o sala mare intr-o cladire care sa fie incalzita. Cladiri parasite sunt multe acolo, trebuie doar amenajate niste banci si facut focul (sobe erau).

@cami33: capacitatea e asa mica pentru ca s-a desfiintat dormitorul comun cu paturi supraetajate si s-a compartimentat spatiul in mai multe camere mici fara paturi supraetajate.

Organigrama Directiei de asistenta sociala:



sursa: http://www.primariahd.ro/!docu/org_das.pdf
Apare si un centru de zi "Lumina si speranta". Stie cineva cu ce se ocupa? Ar putea lua pe cei de pe strada pe timpul zilei?

Cu copiii cred.

Centrul de zi "Lumina si Speranta" este un serviciu al Directiei de Asistenta Sociala din Hunedoara si are ca scop principal prevenirea separarii familiei si institutionalizarea minorilor.

Acest centru primeste copii famililor nevoiase si le ofera servicii de asistenta sociala, asistenta psihologica, asistenta medicala, hrana, metode de educatie complementara(ajutor la lectii, diverse actiuni de grup, etc...).
Fiind un centru de zi , caracterul programului este de cateva ore pe zi, de la venirea de la scoala pana la venirea parintilor de la serviciu. Copii de acolo beneficiaza de conditii foarte bune, acces la calculator, intenet si educatie iar personalul este minunat si dedicat.

Primirea in acest cantru este reglemetata de D.A.S. Hunedoara.
Locatia este in preajma Politiei Hunedoara, cumva in spatele blocurilor langa Gradinita cu Pitici-nu stiu exact numele strazii...
Nr de telefon : 0254 710 100

Vad ca nu mai zice nimeni nimic pe tema asta. Am gasit un articol mai vechi. Il pun aici pentru discutii:


Au dispărut boschetarii!

Nu au de ani de zile un acoperiş deasupra capului. Stau pe străzi şi apelează la mila oamenilor care se îndură să le dea câte un bănuţ. Unii şi-au înecat amarul în băutură. Sunt numiţi „homless”, adică fără casă. Sunt locatarii Adăpostului de noapte din Hunedoara. Pentru ei, minimumul de confort oferit le-a schimbat soarta în mai bine.

După ce ani de zile mureau pe stradă, în guri de canale, pe spaţii publice sau chiar la spital, boschetarii din municipiul Hunedoara au dispărut discret. În ajutorul lor a venit municipalitatea care le-a creat condiţiile unui adăpost de noapte. Locaţia de pe Strada Popa Şapcă, din Hunedoara, este construit în urmă cu doi ani şi are 20 de locuri de cazare. În cei doi ani au trecut pragul adăpostului peste120 de persoane, majoritatea aceeaşi. Sunt cazuri sociale grave. Cei mai mulţi au ajuns acolo după ce şi-au pus casele gaj pentru patronii care le-au pierdut la bănci sau au înstrăinat locuinţa în favoarea copiilor lor care, mai târziu, i-au aruncat în stradă. Sunt mulţumiţi că au un acoperiş deasupra capului, chiar dacă unii dintre ei nu îşi amintesc cum au ajuns aici. „Ceea ce le oferim noi nu este doar un pat şi două mese calde. Mulţi au venit aici fără acte de identitate şi, prin urmare, n-au avut nicio şansă să-şi găsească un loc de muncă. I-am ajutat să obţină actele de care au nevoie sau chiar un serviciu. Sunt pensionari cărora le-am obţinut un loc în azilul de bătrâni. Anul acesta am avut patru asemenea situaţii. Este de neimaginat cât de mare serviciu a făcut Primăria Hunedoara pentru aceşti oropsiţi ai soartei”, spunea Genica Berbeniţă, responsabilul Adăpostului de noapte Hunedoara.

În folosul oamenilor străzii

Un şoc emoţional a schimbat soarta boschetarilor în urmă cu doi ani când primarul Hunedoarei, Nicolae Schiau, care a rămas profund impresionat după ce a văzut cu ochii lui un boschetar mort pe stradă. Iniţiativa contruirii unui adăpost a luat fiinţă la puţin timp. Locaţia a luat fiinţă chiar în fostul lăcaş de cult al creştinilor baptişti care şi-au construit una nouă. Reprezentanţii bisericii au consimţit să asigure spaţiul pentru oamenii străzii, iar Consiliul Local Hunedoara asigură de doi ani parţial din cheltuieli. „La început dormeau la noi doar oamenii străzii, oameni care nu aveau niciun fel de resurse de trai decât cerşetoria. În timp, am ajuns să cazăm şi persoane care obţin într-un fel sau altul venituri. Pentru persoanele fără venituri, Consiliul Local Hunedoara asigură cazarea şi masa în valoare de 11,14 lei/persoană, cei cu surse de trai plătesc jumătate din sumă pentru cazare şi masă”, susţine Genica Berbeniţă.

Deşi un pat şi o masă sunt importante, adăpostul le mai oferă locatarilor de noapte şi alte servicii. „Ei beneficiată aici de servicii medico-sociale de urgenţă. Seara, când vin, primul lucru pe care-l facem este să le asigurăm deparazitarea într-o sală special amenajată. S-a impus prin regulament ca fiecare beneficiar să efectueze toaleta totală la intrarea în adăpost. Pentru cei a căror haine sunt deteriorate, le oferim altele, de schimb, iar dacă mai pot fi folosite, le spălăm şi le uscăm, astfel că dimineaţa ei pot să le îmbrace curate. Nu vă puteţi închipui în ce condiţii apar unii la adăpst! Am avut persoane care nu au mai făcut cunoştinţă cu apa şi săpunul chiar de jumătate de an. Sunt persoane care vin, stau câteva zile şi pleacă. Revin după un timp nespălaţi şi reluăm toate procedurile de la cap. Dar, majoritatea au înţeles că ceea ce facem este pentru ei şi încearcă să se încadreze în cerinţele adăpostului”, este de părere Clara Cizmaş, referent.

Paza la adăpost

Programul de funcţionare a adăpostului pentru oamenii străzii este de la de la 19 la 7,30 a doua zi. Seara şi dimineaţa, locatarii primesc o cină şi un mic dejun. Nu toţi însă se încadrează în cerinţe, iar angajaţii sunt nevoiţi uneori să mai închidă ochii. „De multe ori oamenii sunt aduşi de poliţia comunitară care îi adună de pe străzi. Unii au băut prea mult în timpul zilei şi au adormit în cele mai neaşteptate locuri. Când sunt aduşi, aburii băuturii le-au trecut, însă sunt buimaci şi nu mai ştiu ce caută acolo. Însă sunt disciplinaţi pentru că una din condiţiile impuse la intrare este să nu fie „parfumaţi”. Cei care ştiu rosturile nu vin întotdeauna la orele stabilite. Îi primim chiar dacă vin după ora 21, dar acestea sunt excepţii. Cei care sunt recalcitranţi îi sfătuim să păstreze un minim de decenţă, pentru ca vecinii noştri să se poată odihni în linişte. Avem circa 2-3 cazuri de acest fel în fiecare săptămână. Dacă situaţia devine imposibil de stăpânit, nu-i primim aici. În general, oamenii sunt retraşi şi nu-şi povestesc prea mult viaţa lor. Sunt marcaţi de situaţia în care au ajuns”, spune Petrică Andrău, poliţia comunitară Hunedoara, cel care asigură supravegherea în adăpost.

Cazuri speciale

Angajaţii adăpostului spun că o parte din cei care vin să doarmă aici au o altă condiţie socială faţă de majoritatea. „Am avut un avocat care a lucrat pentru o firmă din Hunedoara. Când şi-a încheiat misiunea pentru care a venit, s-a întors în Bucureşti. La fel este cazul Elenei Anton, care are 84 de ani şi pe care copiii ei nu mai doresc să o primească la ei. Doarme la noi din luna mai. Acum uneia dintre fiicele ei i s-a făcut milă şi a luat-o pentru o perioadă la ea acasă, în Moldova. Unul dintre locatarii noştri a ajuns în stradă după ce şi-a vândut garsoniera şi i s-au furat banii chiar în noaptea aceea. Problema celor mai mulţi este băutura. Cei mai mulţi nu mănâncă pentru că toţi banii pe care-i au îi cheltuie pe băutură şi ţigări. Vin cu organismele slăbite şi de multe ori nu mai pot fi salvaţi”, susţine Gavril Duca, muncitor la adăpost.

Din cele 20 de persoane care dorm aici zilnic, 10 sunt aceeaşi. Majoritatea stau puţin şi pleacă, mai ales dacă e vară şi e cald afară. O parte dintre ei au murit de boli şi alcool. Ultima situaţie de acest fel avut loc în luna martie, când un locatar a murit la doar 46 de ani, după ce a locuit în adăpost un an. Iosif Tolvai nu ştie cum a ajuns la adăpost. Era total dezorientat. Stă aici de mai bine de un an de zile. Bărbatul nu ştie de unde este şi dacă are sau nu locuinţă. A găsit aici un loc în care poate să doarmă şi are asigurate două mese pe zi. De aceea, de câte ori sănătatea îi permite, ajută la curăţenie. „Îmi amintesc că am avut nevastă şi ea a murit. Nu ştiu de unde sunt, ce am lucrat, dacă am sau nu casă. Îmi place cum sunt tratat aici şi, dacă nu erau ei, nu ştiu ce s-ar fi ales de mine până acum”, susţine bărbatul.

În urma demersurilor realizate de angajaţii centrului, Iosif Tolvai şi-a găsit familia, însă surorile sale sunt plecate din ţară şi de aceea este nevoit să rămână în continuare ca locatar al adăpostului.

Reintegrare socială

O parte, destul de mică, ajung să se reabiliteze social după ce ani de zile au dormit pe străzi, au fost bolnavi şi dependenţi de alcool. În spatele unor astfel de rezultate stau sute de ore de muncă atât pentru angajaţii adăpostului, cât şi pentru medici, psihologi, funcţionari publici din instituţii deconcentrate. „Sunt mulţi care şi-au pierdut actele de identitate. Pentru ei, asistenţii sociali demarează procesul de procurare a actelor de identitate. Unii nu au răbdarea necesară şi pleacă. După două luni revin şi reluăm demersurile pentru obţinerea actelor. Celor cărora le-am rezolvat deja actele am continuat demersurile pentru obţinerea unui ajutor social, alţii şi-au găsit ei un loc de muncă. Este greu. Sunt oameni cu mari probleme psihice, care au nevoie de consiliere în încercarea lor şi a noastră de a-i reabilita social”, declară Genica Berbeniţă, responsabilul adăpostului.

La toate acestea se adaugă serviciile medicale. Asistenţa medicală este oferită de dr. Vasile Chiriac, care-i consultă şi le face trimitere spre medici specialişti atunci când este nevoie. Cele mai des întâlnite boli în rândul locatarilor sunt cele de piele şi tuberculoza. „Le facem deparazitarea zilnic după ce intră în adăpost. Cei care suferă de TBC şi-i primim sunt cazuri tratate, cronice. Suntem un adăpost în regim de urgenţă şi mai avem încă de realizat multe. Prima noastră prioritate este separarea femeilor de bărbaţi”, conchide Genica Berbeniţă.

În loc de concluzie

În Hunedoara, oamenii străzii nu sunt numiti „homeless”, ca în Occident, ci „boschetari”. Au trăit pe unde au apucat până au găsit o alternativă de-o noapte la viaţa lor mizeră. Cu gândul la un loc călduţ în noaptea ce urmează, unii dintre oamenii străzii chiar se simt bine.

sursa: http://www.servuspress.ro/hd/articol.php?id=4631