Acasa
Combinatul siderurgic Hunedoara isi are radacinile inca din 1882-1884, prin infiintarea Uzinelor de fier Hunedoara.
Constructia uzinei a inceput in august 1882, primele obiective fiind doua furnale de 110mc.Inaugurarea oficiala avand loc la 12 iunie 1884.
Aceasta data, 12 iunie, marcheaza nasterea uzinelor de la Hunedoara, si totodata sfarsitul unei epoci: Iunie 1999 oţelăria Siemens Martin nr 2, este oprită, fatalitatea sau coincidenţa era că oprirea s-a făcut în 12 iunie 1999 -data care ar fi trebuie sa fie aniversarea a 125 de ani de la pornirea uzinei noi- fapt ce a consfinţit oprirea definitivă şi ireversibilă a fluxul primar (cocserie, aglomerare, furnale), a combinatului.
Un an mai tarziu de la inaugurare este pus in functiune cel de al doilea furnal la 24 mai 1885. La 23 iulie 1890 este pus in functiune furnalul nr 3 cu un volum de 140mc si o capacitate de productie de 40t fonta pe zi. Un nou furnal nr 4 a intrat in functiune la 4 august 1895.
De-a lungul anilor combinatul se dezvolta, construindu-se noi capacitati de productie, se construiesc noi furnale, aglomeratoare, otelarii, laminoare, se dezvolta productia cocso-chimica prin construirea unei uzine cocso-chimice.
Dupa 1989, combinatul siderurgic se transforma in societate comerciala pe actiuni si isi schimba numele in Siderurgica Hunedoara.
Siderurgica Hunedoara în acel moment era cel mai important producător român de profile lungi. Flux tehnologic bazat pe două oţelării electrice: oţelărie electrică (OE1 150000 t/an) cu două cuptoare de 65 t, şi doua cuptor de 20 t pentru oţeluri aliate cu turnare în lingou, dispunând de instalaţii de tratament cu tratare în vid tip VAD – VOD şi o instalaţie REZ retopire electrică sub zgură; a doua oţelărie electrică (OE2 400000t/an) cu două cuptoare electrice de 100t cu tratament secundat, maşină de turnare continuă (un cuptor EBT),otelarie Siemens Martin nr 1 OSM1 cu o capacitate de 0,33 milioane tone pe an
oţelărie Siemens Martin nr 2 (OSM 2 =cu o capacitate de aproximativ 3,2 milioane t şi uzină de laminoare cu o capacitate de producţie de: profile uşoare (440.000t/an) , profile grele(1.130.000t/an) şi sârmă (280.000t/an). Otelarie Siemen Marti nr-1 cu cinci cuptoare de 100 de tone (300.000 t-an) si laminor de profile grele L800 (450.000 t/an) formând fluxul de fabricaţie pentru produsele speciale, o alta uzina era formata din cele 9 furnale.
Din pacate, astazi, mai exista doar otelaria electrica nr.2 si laminorul de profile grele functional, ar mai fi inca 2 laminoare care oficial sunt conservate, cel de profile mici si de sarma, dar probabil ca deja au fost si dezmembrate, majoritatea capacitatilor de productie fiind demolate.
Constructia uzinei a inceput in august 1882, primele obiective fiind doua furnale de 110mc.Inaugurarea oficiala avand loc la 12 iunie 1884.
Aceasta data, 12 iunie, marcheaza nasterea uzinelor de la Hunedoara, si totodata sfarsitul unei epoci: Iunie 1999 oţelăria Siemens Martin nr 2, este oprită, fatalitatea sau coincidenţa era că oprirea s-a făcut în 12 iunie 1999 -data care ar fi trebuie sa fie aniversarea a 125 de ani de la pornirea uzinei noi- fapt ce a consfinţit oprirea definitivă şi ireversibilă a fluxul primar (cocserie, aglomerare, furnale), a combinatului.
Un an mai tarziu de la inaugurare este pus in functiune cel de al doilea furnal la 24 mai 1885. La 23 iulie 1890 este pus in functiune furnalul nr 3 cu un volum de 140mc si o capacitate de productie de 40t fonta pe zi. Un nou furnal nr 4 a intrat in functiune la 4 august 1895.
De-a lungul anilor combinatul se dezvolta, construindu-se noi capacitati de productie, se construiesc noi furnale, aglomeratoare, otelarii, laminoare, se dezvolta productia cocso-chimica prin construirea unei uzine cocso-chimice.
Dupa 1989, combinatul siderurgic se transforma in societate comerciala pe actiuni si isi schimba numele in Siderurgica Hunedoara.
Siderurgica Hunedoara în acel moment era cel mai important producător român de profile lungi. Flux tehnologic bazat pe două oţelării electrice: oţelărie electrică (OE1 150000 t/an) cu două cuptoare de 65 t, şi doua cuptor de 20 t pentru oţeluri aliate cu turnare în lingou, dispunând de instalaţii de tratament cu tratare în vid tip VAD – VOD şi o instalaţie REZ retopire electrică sub zgură; a doua oţelărie electrică (OE2 400000t/an) cu două cuptoare electrice de 100t cu tratament secundat, maşină de turnare continuă (un cuptor EBT),otelarie Siemens Martin nr 1 OSM1 cu o capacitate de 0,33 milioane tone pe an
oţelărie Siemens Martin nr 2 (OSM 2 =cu o capacitate de aproximativ 3,2 milioane t şi uzină de laminoare cu o capacitate de producţie de: profile uşoare (440.000t/an) , profile grele(1.130.000t/an) şi sârmă (280.000t/an). Otelarie Siemen Marti nr-1 cu cinci cuptoare de 100 de tone (300.000 t-an) si laminor de profile grele L800 (450.000 t/an) formând fluxul de fabricaţie pentru produsele speciale, o alta uzina era formata din cele 9 furnale.
Din pacate, astazi, mai exista doar otelaria electrica nr.2 si laminorul de profile grele functional, ar mai fi inca 2 laminoare care oficial sunt conservate, cel de profile mici si de sarma, dar probabil ca deja au fost si dezmembrate, majoritatea capacitatilor de productie fiind demolate.