Acasa
Gunoaiele menajere ale devenilor sunt principala sursă de venit a ţiganilor de la periferia Devei. Lângă halda de gunoi, câteva familii de etnie rromă şiau încropit, care cum a putut, câte un adăpost. Despre acte de proprietate pe teren sau autorizaţii de construire nici nu poate fi vorba. Barăcile dărăpănate, improvizate din câţiva bolţari sau cărămizi, acoperite cu cartoane şi bucăţi de tablă stau să cadă la prima rafală mai puternică de vânt. În cociobe trăiesc aproximativ 17 familii, fiecare cu cel puţin câte trei copii. Mizeria în care îşi duc viaţa aceşti oameni este de nedescris. Noroiul este atât de mare încât te afunzi până la glezne, apa lipseşte cu desăvârşire iar duhoarea gunoaielor menajere îţi loveşte agresiv simţurile olfactive de la mare distanţă. Cu toate astea aici sau aşezat şi ţigani din alte judeţe, veniţi în căutarea unui „trai mai bun”. Despre viaţa pe care o duc, rromii vorbesc cu indignare şi nemulţumire. În opinia lor, toată vina e a autorităţilor locale care nu-i ajută nici cu bani şi nici „cu un petec de pământ” unde să-şi construiască o casă. „Ştiu să vină doar la alegeri şi să ne promită. Ne-au dărâmat casele şi ne zic că n-avem voie să construim aici nimic. Unde să ne ducem? Din ajutorul de şomaj n-ai ce face. Ăia nu-s bani. Căutăm prin gunoaie ca să nu murim de foame” , spune cu indignare o femeie din şatră. De dimineaţa până seara ţiganii escaladează munţii de gunoi ai haldei în căutare de PET-uri, fier vechi, haine şi mâncare. Tot ce găsesc încarcă în căruţe şi transportă la centre de colectare pentru a le valorifica. „Tot ce muncim pe zi abia ne ajunge pentru mâncare. Tre’ să hrănim copii că plâng de foame. Da’ ce poţi să cumperi cu 30 sau 40 de lei, că nu ajung, mai ales dacă ai şi patru copii, cum am eu… Cumpăr zilnic de mâncare pentru familie de opt sute de mii (80 de lei). Şi la copiii mei le trebuie o banană, un suc…”, se lamentează unul din bărbaţii, în timp ce îşi aprinde o ţigaretă Marlboro.
Şi de-ar fi să fie... tot n-ar fi bine!
Câţiva dintre ei lucrează pentru firma de salubritate, dar nu sunt mulţumiţi de leafă. Marea majoritate nici nu vrea să audă de un loc de muncă. Distanţa până la oraş e mare şi greu de parcurs în fiecare dimineaţă. În privinţa copiilor nici nu se pune problema de a-i trimite la şcoală. Acelaşi motiv: „E prea departe!”. Nici despre posibilitatea de obţinere a unei locuinţe sociale ţiganii nu vor să audă. „Ce să facem la locuinţa socială? Ce-am face cu cai şi de unde am plăti dările? Nouă ne trebe să ne dea un loc la periferie să ne facem acolo o casă. Ca să munceşti tre’ să mergi să faci prezenţa în fiecare dimineaţă. Cum să ajungem? Ce-ar însemna asta?”, spune cu indignare unul din bărbaţi. Cu toate astea aceeaşi persoană mărturiseşte că femeile lor merg în oraş şi caută prin tomberoane pentru „de-ale gurii”. Întrebaţi dacă autorităţile locale îi ajută, ţiganii se revoltă. Sunt nemulţumiţi de ajutorul social, de alocaţiile duble pentru copii şi de ajutorul pentru încălzire pe care îl primesc cinci luni pe an. De vină pentru toate „nenorocirile” e primarul, dar poartă veşnică recunoştinţă celor de la salubritate fiindcă, în schimbul a câtorva saci de PET-uri pe lună, le îngăduie să cotrobăie nestingheriţi prin halda de gunoi şi au putut să-şi tragă curent electric la cocioabe.
Lista de nemulţumiri este lungă
O altă nemulţumire a rromilor de la groapa de gunoi este că până mai acum doi ani primeau de la diferite asociaţii sau de la Crucea Roşie pachete cu mâncare şi haine. De doi ani încoace, după spusele lor, nu au mai primit nimic. În schimb Poliţia Comunitară mai face din când în când câte o razie, îi adună pe toţi la secţie şi le dă amenzi pentru că nu au mutaţie în locul în care se adăpostesc. De asemenea, viitorul se preconizează a fi sumbru pentru ţigani. „Proprietara care are terenu’ asta cu grâu vrea să ne dea afară că zice că-i al ei terenul până la marginea gropii de gunoi. Am auzit că vin irlandezii şi închid groapa de gunoi… Atunci nu ştim ce-o să facem şi unde o să plecăm. Dacă ne mutăm şi ne facem cort după dig vine apa peste noi. Ne-a mai dărâmat Primăria odată casele şi ne-au spus să ne ducem unde ne-o ajuta Dumnezeu”, povesteşte Ilie Crasa Rov. Cu toate astea, condiţiile mizere în care îşi duc traiul nu-i împiedică pe ţiganii de la groapa de gunoi să-şi poarte cu fală bijuteriile din aur de 14 karate şi nici să-şi monteze antenele Digi TV în câte un pom de pe lângă groapa de gunoi. Angajaţii serviciului social al Primărie Deva nu prea au la cunoştinţă despre comunitatea de rromi de la halda de gunoi. Conform spuselor expertului local pentru rromi, Constantin Savu, toţi rromii care au domiciliul în Deva primesc ajutor social iar pentru cei din afara localităţii nu se poate intervenii.
Irina Năstase
http://glasulhunedoarei.blogspot.com/2010/04/viata-printre-gunoaie.html
Şi de-ar fi să fie... tot n-ar fi bine!
Câţiva dintre ei lucrează pentru firma de salubritate, dar nu sunt mulţumiţi de leafă. Marea majoritate nici nu vrea să audă de un loc de muncă. Distanţa până la oraş e mare şi greu de parcurs în fiecare dimineaţă. În privinţa copiilor nici nu se pune problema de a-i trimite la şcoală. Acelaşi motiv: „E prea departe!”. Nici despre posibilitatea de obţinere a unei locuinţe sociale ţiganii nu vor să audă. „Ce să facem la locuinţa socială? Ce-am face cu cai şi de unde am plăti dările? Nouă ne trebe să ne dea un loc la periferie să ne facem acolo o casă. Ca să munceşti tre’ să mergi să faci prezenţa în fiecare dimineaţă. Cum să ajungem? Ce-ar însemna asta?”, spune cu indignare unul din bărbaţi. Cu toate astea aceeaşi persoană mărturiseşte că femeile lor merg în oraş şi caută prin tomberoane pentru „de-ale gurii”. Întrebaţi dacă autorităţile locale îi ajută, ţiganii se revoltă. Sunt nemulţumiţi de ajutorul social, de alocaţiile duble pentru copii şi de ajutorul pentru încălzire pe care îl primesc cinci luni pe an. De vină pentru toate „nenorocirile” e primarul, dar poartă veşnică recunoştinţă celor de la salubritate fiindcă, în schimbul a câtorva saci de PET-uri pe lună, le îngăduie să cotrobăie nestingheriţi prin halda de gunoi şi au putut să-şi tragă curent electric la cocioabe.
Lista de nemulţumiri este lungă
O altă nemulţumire a rromilor de la groapa de gunoi este că până mai acum doi ani primeau de la diferite asociaţii sau de la Crucea Roşie pachete cu mâncare şi haine. De doi ani încoace, după spusele lor, nu au mai primit nimic. În schimb Poliţia Comunitară mai face din când în când câte o razie, îi adună pe toţi la secţie şi le dă amenzi pentru că nu au mutaţie în locul în care se adăpostesc. De asemenea, viitorul se preconizează a fi sumbru pentru ţigani. „Proprietara care are terenu’ asta cu grâu vrea să ne dea afară că zice că-i al ei terenul până la marginea gropii de gunoi. Am auzit că vin irlandezii şi închid groapa de gunoi… Atunci nu ştim ce-o să facem şi unde o să plecăm. Dacă ne mutăm şi ne facem cort după dig vine apa peste noi. Ne-a mai dărâmat Primăria odată casele şi ne-au spus să ne ducem unde ne-o ajuta Dumnezeu”, povesteşte Ilie Crasa Rov. Cu toate astea, condiţiile mizere în care îşi duc traiul nu-i împiedică pe ţiganii de la groapa de gunoi să-şi poarte cu fală bijuteriile din aur de 14 karate şi nici să-şi monteze antenele Digi TV în câte un pom de pe lângă groapa de gunoi. Angajaţii serviciului social al Primărie Deva nu prea au la cunoştinţă despre comunitatea de rromi de la halda de gunoi. Conform spuselor expertului local pentru rromi, Constantin Savu, toţi rromii care au domiciliul în Deva primesc ajutor social iar pentru cei din afara localităţii nu se poate intervenii.
Irina Năstase
http://glasulhunedoarei.blogspot.com/2010/04/viata-printre-gunoaie.html