Acasa
Prima institutie de pedagogie curativa bazala pe antroposofie, fondata de catre Rudolf Steiner (1867 - 1925), a fost creata în Germania, în 1924.
În acea perioada, pedagogii i-au cerut lui Rudolf Steiner sprijinul pentru a putea ajuta copiii cu cerinte educationale speciale. Drept raspuns, Rudolf Steiner a tinut „Cursul de pedagogie curativa", în care a pus bazele a ceea ce a luat amploare sub demunirea de pedagogie curativa cu orientare antropozofica.
Pedagogia curativă întemeiată de Rudolf Steiner este un fapt social. Este un alt mod de a educa, oferit copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, a căror probleme de sănătate fizică şi psihică nu pot fi rezolvate prin forme de educaţie obişnuită Pedagogia curativă este un curent pedagogic care şi-a păstrat identitatea.
Scopul pedagogiei curative este acela de a oferi copiilor, cu cerinţe educative speciale posibilitatea de a se deschide, de a-şi dezvolta propriul potenţial şi capacităţile lor de gândire, de a sprijini integrarea lor în comunitatea socială, de a-i ajuta să trăiască cu demnitate.
Fundamentele pedagogiei curative, cele mai multe similare cu ale alternativei Waldorf, sunt: ritmul si vointa; predarea în epoci; cuvantul viu si lumea însufletita; activitatile artistice; logopedia; atitudinea pedagogului curativ si ambianta.
Fundamentele pedagogiei curative
a) Ritmul si vointa
În pedagogia curativa, activitatile din timpul zilei, saptamanii si anului, sunt structurate ritmic. În scoala, ziua debuteaza cu o zicere matinala si o parte ritmica urmata de predarea pe epoci, care are loc pe parcursul primelor doua ore de curs. Saptamana începe si se sfarseste în mod festiv, fiind marcata de întalnirile cadrelor didactice care pe langa alte teme, vor aborda si studii de caz.
Anul este structurat ritmic prin anotimpuri, cu sarbatorile care le corespund. Sarbatorile crestine - Pasti, Sanziene, Sf. Michael, Craciun/Boboteaza - se sarbatoresc prin reprezentatii artistice, piese de teatru, etc. În cadrul acestora sunt reprezentate sub forma de imagini notiuni precum iubire, frumusete, curaj etc, pentru a gasi acces si la sufletele copiilor cu posibilitati de percepere - întelegere limitate.
Aceste reprezentari ritmice educa vointa si reprezinta un proces de lunga durata pe parcursul caruia familia si scoala trebuie sa mentina o permanenta colaborare.
b) Predarea în epoci
Ziua de scoala începe, în fiecare dimineata cu asa zisa ora de baza sau epoca, desfasurata pe parcursul a 2-4 saptamani si cuprinde acele materii la care trebuie accentuata cunoasterea si întelegerea gandirea si reprezentarea. Astfel - ora de baza - constituita din primele doua ore ale diminetii, va fi începuta cu grija prin asa numita parte ritmica, ce ocupa ca timp primele douazeci de minute.
Cantecele la flaut, lira, cu vocea, poeziile pantomima exercitiile de ritm (scandate cu picioarele si mainile), exercitii de vorbire (framantarile de limba), în care copiilor le este cultivata capacitatea de a rosti duc - sub forma de jocuri si mici actiuni — la o mai buna perceptie a corpului, la o cunoastere a schemei corporale, la stimularea exprimarii, leaga colectivul clasei si îl acordeaza orei de predare.
Dupa aceasta, din repetarea materiei predate în ziua dinainte, se extrage esenta, astfel încat predarea zilnica este de fapt o continuare a expunerii anterioare. învatatorul povesteste plastic, în imagini, luand în considerare temperamentele, tensionand si relaxand, facandu-i pe copii sa se adanceasca în cele traite.
Daca în cazul secventei ritmice care deschide o zi de scoala exista o alternanta între activitatile individuale si cele de grup, în cazul predarii pe epoci domina predarea frontala. în ceea ce-i priveste pe copiii care nu pot sa scrie sau sa deseneze, pedagogul curativ preia aceasta sarcina.
Ora se încheie cu o istorisire ce difera în functie de clasa (cls. I -basme, a-II-a legende si fabule, a-III-a povestiri biblice, a-IV-a – mitologie romaneasca) ce dau caracter întregului an scolar.
c) Cuvantul viu si lumea însufletita
Cuvantul viu este atat de important, încat manualele sunt evitate în primii ani de scoala, si în mare rnasura si în clasele superioare. Firul rosu care merge de-a lungul unei epoci de predare si care o face sa fie un întreg ordonat, nu poate fi gasit în nici un manual.
Acesta este prelucrat de învatator, luand în considerare specificul clasei si efectul educativ al fiecarei materii. Lipsa manualelor atrage dupa sine confectionarea propriilor carti, prin caiete de epoca în care sta stransa esenta unei perioade de predare. Textele sunt dictate, de regula, de învatator sau prelucrate împreuna în clasa, ilustratiile fiind cu totul opera copiilor.
d) Activitatile artistice
Urmatoarele ore de curs (în intervalul 10.30- 11.15; 11.30 - 12.15) se adreseaza inimii, frumosului, simtirii.
Muzica, pictura, gimnastica, modelajul s.a. tin de domeniul artei -pedagogia curativa alatura acestora inca doua: euritmia si desenul formelor.
Desenul formelor - înca de mici, copiii sunt îndrumati si ajutati sa deseneze folosindu-se de o simpla linie, care nu este altceva decat conturul obiectului sau al fiintei pe care doreau sa o deseneze. în realitate, însa, nu exista nici un fel de contur, numai culori ce se întalnesc, suprafete colorate ce se învecineaza.
Începutul este facut chiar din primul an de scoala, cand desenul formelor precede scrisul. Desenul formelor nu va fi însa exersat doar ca urma a miscarii. Se pot pune elevii sa întregeasca o forma incompleta, dupa propriul simt al unei forme sau sa încerce sa ajunga la forma imaginii în oglinda.
Euritmia se alatura acestor arte, si însasi numele ei îi defineste misiunea. Euritmia nu este numai un exercitiu corporal armonios, ci si o arta care provine din sufletesc-spiritual si care-l uneste pe om cu aceste sfere.
În cadrul paletei de posibilitati oferite de pedagogia curativa, euritmia curativa ocupa un loc central, întrucat plasarea ei în domeniul suprasensibil îi confera ample virtuti terapeutice. În euritmia curativa, anumite elemente fonetice actioneaza în sensul învingerii unei anumite unilateralitati cauzate de handicap. Miscarile euritmice sunt transformate si intensificate în elemente de euritmie curativa, care sunt executate conform unor modalitati ritmice bine definite. Cu ajutorul consoanelor se actioneaza, de pilda, plastic asupra organizatiei corporale, vocalele, dimpotriva, stimuleaza în sensul deschiderii catre lume.
e) Logopedia
Vorbirea articulata este considerata ca fiind în context evolutiv cu dezvoltarea gandirii copilului. Modelarea vorbirii este, de asemenea, o parte componenta a formarii cadrelor didactice si educatorilor din cadrul pedagogiei curative. În cadrul secventelor ritmice sunt prevazute exercitii de vorbire cu întreaga clasa. Astfel, timpul disponibil pentru exercitii individuale este relativ scurt. Aici ar putea fi introdusa logopedia. Ea este realizata individual de catre un locoped desi este greu sa se dezvolte aptitudini verbale la copiii care nu au atins nivelul necesar de intelegere al notiunilor.
f) Atitudinea pedagogului curativ si ambianta
Întrucat pedagogii curativi actioneaza nemijlocit asupra copilului, ei trebuie sa-si însuseasca o serie de aptitudini, cum ar fi: facultati de cunoastere extinse, întelegere fata de fenomenele anormale prezentate de copil, intuitie, interes, daruire entuzasm liniste launtrica si respect fata de detaliu.
Cadrul didactic cauta în mod intentionat stabilirea contactului cu fiecare copil, mai întai la salutul de dimineata, apoi în cursul predarii.
Modul de comportare al cadrelor didactice fata de elevi este plin de respect, interes si cordialitate. în acest context este important de remarcat faptul ca învatatorul nu este in permanenta persoana care îngaduie totul, cu toleranta si întelegere. El ridica adesea pretentii care actioneaza cu claritate si fermitate asupra copiilor. În cursul activitatilor cotidiene se tine seama în mod constient de forma pe care o au de luat acestea; daca este cazul, copii sunt corectati în mod sistematic. Comportamentul elevilor unii fata de altii este influentat de modelul cadrului didactic.
Salile de clasa sunt primitoare, peretii sunt zugraviti în culori pastel, ce difera dupa varsta copiilor, bancile sunt dispuse în mod adecvat pentru predarea frontala. Alaturi de învatator, aproape pentru toti elevii a devenit un obicei de a împodobi în mod corespunzator salile de clasa sau masa anotimpurilor. Pe aceasta cale, copiii fac cunostinta cu diversele anotimpuri si anumite stari launtrice sunt create cu ajutorul unor voaluri colorate atarnate în colturile clasei.
Rezumand, putem caracteriza ca interactiunile si climatul din salile de clasa sunt pline de respect si sensibilitate. Dar ceea ce caracterizeaza cel mai bine relatia profesor-elev în institutiile de pedagogie curativa este capacitatea de empatie pe care cadrele didactice o cultiva fata de copilul ca fiinta in devenire.
În acea perioada, pedagogii i-au cerut lui Rudolf Steiner sprijinul pentru a putea ajuta copiii cu cerinte educationale speciale. Drept raspuns, Rudolf Steiner a tinut „Cursul de pedagogie curativa", în care a pus bazele a ceea ce a luat amploare sub demunirea de pedagogie curativa cu orientare antropozofica.
Pedagogia curativă întemeiată de Rudolf Steiner este un fapt social. Este un alt mod de a educa, oferit copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, a căror probleme de sănătate fizică şi psihică nu pot fi rezolvate prin forme de educaţie obişnuită Pedagogia curativă este un curent pedagogic care şi-a păstrat identitatea.
Scopul pedagogiei curative este acela de a oferi copiilor, cu cerinţe educative speciale posibilitatea de a se deschide, de a-şi dezvolta propriul potenţial şi capacităţile lor de gândire, de a sprijini integrarea lor în comunitatea socială, de a-i ajuta să trăiască cu demnitate.
Fundamentele pedagogiei curative, cele mai multe similare cu ale alternativei Waldorf, sunt: ritmul si vointa; predarea în epoci; cuvantul viu si lumea însufletita; activitatile artistice; logopedia; atitudinea pedagogului curativ si ambianta.
Fundamentele pedagogiei curative
a) Ritmul si vointa
În pedagogia curativa, activitatile din timpul zilei, saptamanii si anului, sunt structurate ritmic. În scoala, ziua debuteaza cu o zicere matinala si o parte ritmica urmata de predarea pe epoci, care are loc pe parcursul primelor doua ore de curs. Saptamana începe si se sfarseste în mod festiv, fiind marcata de întalnirile cadrelor didactice care pe langa alte teme, vor aborda si studii de caz.
Anul este structurat ritmic prin anotimpuri, cu sarbatorile care le corespund. Sarbatorile crestine - Pasti, Sanziene, Sf. Michael, Craciun/Boboteaza - se sarbatoresc prin reprezentatii artistice, piese de teatru, etc. În cadrul acestora sunt reprezentate sub forma de imagini notiuni precum iubire, frumusete, curaj etc, pentru a gasi acces si la sufletele copiilor cu posibilitati de percepere - întelegere limitate.
Aceste reprezentari ritmice educa vointa si reprezinta un proces de lunga durata pe parcursul caruia familia si scoala trebuie sa mentina o permanenta colaborare.
b) Predarea în epoci
Ziua de scoala începe, în fiecare dimineata cu asa zisa ora de baza sau epoca, desfasurata pe parcursul a 2-4 saptamani si cuprinde acele materii la care trebuie accentuata cunoasterea si întelegerea gandirea si reprezentarea. Astfel - ora de baza - constituita din primele doua ore ale diminetii, va fi începuta cu grija prin asa numita parte ritmica, ce ocupa ca timp primele douazeci de minute.
Cantecele la flaut, lira, cu vocea, poeziile pantomima exercitiile de ritm (scandate cu picioarele si mainile), exercitii de vorbire (framantarile de limba), în care copiilor le este cultivata capacitatea de a rosti duc - sub forma de jocuri si mici actiuni — la o mai buna perceptie a corpului, la o cunoastere a schemei corporale, la stimularea exprimarii, leaga colectivul clasei si îl acordeaza orei de predare.
Dupa aceasta, din repetarea materiei predate în ziua dinainte, se extrage esenta, astfel încat predarea zilnica este de fapt o continuare a expunerii anterioare. învatatorul povesteste plastic, în imagini, luand în considerare temperamentele, tensionand si relaxand, facandu-i pe copii sa se adanceasca în cele traite.
Daca în cazul secventei ritmice care deschide o zi de scoala exista o alternanta între activitatile individuale si cele de grup, în cazul predarii pe epoci domina predarea frontala. în ceea ce-i priveste pe copiii care nu pot sa scrie sau sa deseneze, pedagogul curativ preia aceasta sarcina.
Ora se încheie cu o istorisire ce difera în functie de clasa (cls. I -basme, a-II-a legende si fabule, a-III-a povestiri biblice, a-IV-a – mitologie romaneasca) ce dau caracter întregului an scolar.
c) Cuvantul viu si lumea însufletita
Cuvantul viu este atat de important, încat manualele sunt evitate în primii ani de scoala, si în mare rnasura si în clasele superioare. Firul rosu care merge de-a lungul unei epoci de predare si care o face sa fie un întreg ordonat, nu poate fi gasit în nici un manual.
Acesta este prelucrat de învatator, luand în considerare specificul clasei si efectul educativ al fiecarei materii. Lipsa manualelor atrage dupa sine confectionarea propriilor carti, prin caiete de epoca în care sta stransa esenta unei perioade de predare. Textele sunt dictate, de regula, de învatator sau prelucrate împreuna în clasa, ilustratiile fiind cu totul opera copiilor.
d) Activitatile artistice
Urmatoarele ore de curs (în intervalul 10.30- 11.15; 11.30 - 12.15) se adreseaza inimii, frumosului, simtirii.
Muzica, pictura, gimnastica, modelajul s.a. tin de domeniul artei -pedagogia curativa alatura acestora inca doua: euritmia si desenul formelor.
Desenul formelor - înca de mici, copiii sunt îndrumati si ajutati sa deseneze folosindu-se de o simpla linie, care nu este altceva decat conturul obiectului sau al fiintei pe care doreau sa o deseneze. în realitate, însa, nu exista nici un fel de contur, numai culori ce se întalnesc, suprafete colorate ce se învecineaza.
Începutul este facut chiar din primul an de scoala, cand desenul formelor precede scrisul. Desenul formelor nu va fi însa exersat doar ca urma a miscarii. Se pot pune elevii sa întregeasca o forma incompleta, dupa propriul simt al unei forme sau sa încerce sa ajunga la forma imaginii în oglinda.
Euritmia se alatura acestor arte, si însasi numele ei îi defineste misiunea. Euritmia nu este numai un exercitiu corporal armonios, ci si o arta care provine din sufletesc-spiritual si care-l uneste pe om cu aceste sfere.
În cadrul paletei de posibilitati oferite de pedagogia curativa, euritmia curativa ocupa un loc central, întrucat plasarea ei în domeniul suprasensibil îi confera ample virtuti terapeutice. În euritmia curativa, anumite elemente fonetice actioneaza în sensul învingerii unei anumite unilateralitati cauzate de handicap. Miscarile euritmice sunt transformate si intensificate în elemente de euritmie curativa, care sunt executate conform unor modalitati ritmice bine definite. Cu ajutorul consoanelor se actioneaza, de pilda, plastic asupra organizatiei corporale, vocalele, dimpotriva, stimuleaza în sensul deschiderii catre lume.
e) Logopedia
Vorbirea articulata este considerata ca fiind în context evolutiv cu dezvoltarea gandirii copilului. Modelarea vorbirii este, de asemenea, o parte componenta a formarii cadrelor didactice si educatorilor din cadrul pedagogiei curative. În cadrul secventelor ritmice sunt prevazute exercitii de vorbire cu întreaga clasa. Astfel, timpul disponibil pentru exercitii individuale este relativ scurt. Aici ar putea fi introdusa logopedia. Ea este realizata individual de catre un locoped desi este greu sa se dezvolte aptitudini verbale la copiii care nu au atins nivelul necesar de intelegere al notiunilor.
f) Atitudinea pedagogului curativ si ambianta
Întrucat pedagogii curativi actioneaza nemijlocit asupra copilului, ei trebuie sa-si însuseasca o serie de aptitudini, cum ar fi: facultati de cunoastere extinse, întelegere fata de fenomenele anormale prezentate de copil, intuitie, interes, daruire entuzasm liniste launtrica si respect fata de detaliu.
Cadrul didactic cauta în mod intentionat stabilirea contactului cu fiecare copil, mai întai la salutul de dimineata, apoi în cursul predarii.
Modul de comportare al cadrelor didactice fata de elevi este plin de respect, interes si cordialitate. în acest context este important de remarcat faptul ca învatatorul nu este in permanenta persoana care îngaduie totul, cu toleranta si întelegere. El ridica adesea pretentii care actioneaza cu claritate si fermitate asupra copiilor. În cursul activitatilor cotidiene se tine seama în mod constient de forma pe care o au de luat acestea; daca este cazul, copii sunt corectati în mod sistematic. Comportamentul elevilor unii fata de altii este influentat de modelul cadrului didactic.
Salile de clasa sunt primitoare, peretii sunt zugraviti în culori pastel, ce difera dupa varsta copiilor, bancile sunt dispuse în mod adecvat pentru predarea frontala. Alaturi de învatator, aproape pentru toti elevii a devenit un obicei de a împodobi în mod corespunzator salile de clasa sau masa anotimpurilor. Pe aceasta cale, copiii fac cunostinta cu diversele anotimpuri si anumite stari launtrice sunt create cu ajutorul unor voaluri colorate atarnate în colturile clasei.
Rezumand, putem caracteriza ca interactiunile si climatul din salile de clasa sunt pline de respect si sensibilitate. Dar ceea ce caracterizeaza cel mai bine relatia profesor-elev în institutiile de pedagogie curativa este capacitatea de empatie pe care cadrele didactice o cultiva fata de copilul ca fiinta in devenire.