Biserica monument din Streisângeorgiu

Biserica din Streisingeorgiu este considerată cel mai vechi monument medieval românesc. Ea a fost construită de cnezii din familia Bâlea înainte de secolul al XII – lea, pe locul unei biserici de lemn care a fost ridicată în secolele VII – VIII d. Hr. În favoarea afirmaţiei că biserica este foarte veche, pledează o serie de argumente. Astfel, pe zidurile bisericii s-a găsit o inscripţie în limba slavonă de la 1314, iar în 2 morminte s-au găsit monede din vremea regelui Bela (1131 – 1141d. Hr.). După traseul zidăriei, mai stângaci, în tratarea rustică, biserica a fost construită de localnici. În interiorul bisericii, pe faţa estică a turnului clopotniţei se păstrează următoarea inscripţie, cea mai veche din câte se cunosc până acum în întreaga artă medievală românească: „în numele Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, au zidit jupân Cândreş şi jupâniţa lui Nistora şi fiii lui această mănăstire Sfântului mare mucenic şi ataş a lui Hristos, Gheorghe şi s-a săvârşit şi s-a scris, pentru pomenirea şi sănătatea şi mântuirea sufletelor lor, în zilele lui Jigmon crai, voievozi ai plaiurilor fiind Ioaneş şi Iacov, anul 6917 (1409), octombrie 2 zile”.

Biserica a fost refăcută între anii 1408 – 1409 de cneazul Cândreş şi de soţia sa, Nistora. Pictura a fost executată de meşterul Teofil. Tabloul votiv înfăţişează familia ctitorilor în centru, cneazul Cândreş şi soţia sa susţin modelul ctitoriei lor; de o parte şi de alta sunt zugrăviţi jupân Laţco, fratele lui Cândreş şi Vlaicu fiul lor. Modificarea arhitecturii prin adăugarea turnului spre vest şi repictarea interiorului bisericii au avut loc în acelaşi secol, secolul al XV – lea. În secolul al XVIII – lea i s-a adaugăz o tindă. În prezent se mai păstrează tabloul votiv care reprezintă familia cnezilor Cândreş.

Între anii 1976 – 1980 se fac cercetări intense asupra bisericii şi este declarată monument istoric, moment în care se hotărăşte şi revenirea la forma sa iniţială din perioada de început.

sursa: http://www.calan.info.ro/Atractii.htm

http://www.medievistica.ro/texte/monumente/starile/Streisangeorgiu/streisangeorgiu.htm

foto: wikimapia

CEHIA

Început de martie 2005. Presa internaţională semnalează iminenţa scoaterii la licitaţie publică, în Franţa, a unui manuscris medieval necunoscut. Experţii sunt de părere că este vorba despre un fragment ilustrat, datând din secolul al XIV-lea şi tradus în limba latină, a aşa-numitei Cronici a lui Dalimil, una dintre sursele cele mai vechi şi impoartante ale istoriei cehe.

Peste o lună, manuscrisul era cumpărat de către statul ceh, la preţul de 339.000 de euro şi dăruit Bibliotecii Naţionale din Praga. La câteva zile după donaţie, textul era fotografiat digital şi publicat integral, în facsimil, într-o broşură colorată, lansată cu prilejul prezentării publice a manuscrisului. Mii de cetăţeni cehi au luat cu asalt Muzeul National pentru a vedea noua achiziţie şi mândrie naţională.

ROMÂNIA

Vara anului 1975. Radu Popa descoperea pe peretele de est a altarului bisericii din Streisingeorgiu (jud. Hunedoara) o inscripţie completă, datată în anii 1313/1314. Era dovada irefutabilă că acolo se găsea cel mai vechi monument istoric romanesc aflat în picioare până astăzi. Cea mai veche inscripţie chirilică pe vreun monument păstrat fusese, până atunci, la Curtea de Argeş (1359).

Au fost continuate lucrările de restaurare, iar un numar special al « Buletinului Monumentelor Istorice » a fost dedicat bisericii.

Vara anului 2005. Oraşul Călan, la limita căruia se află biserica, işi lichidează feroneria coxeriilor. Nici cel mai mic indiciu rutier nu ne conduce către singura sa zestre care-i va rămâne de-a pururi. Dupa ce dăm, cu greu, de biserică, umblăm după cheie. În interior nu este curent electric. Fresca este în aceeaşi stare în care au lăsat-o arheologii şi primii investigatori ai frescei, în urmă cu 30 de ani. Nici o singură vedere nu se poate cumpăra de la faţa locului; ce să mai amintim despre vreun volumaş dedicat, în limba română ori altă limbă europeană. Manualele de istorie, indiferent de ce nivel, nu au auzit încă de cel mai vechi monument istoric românesc al României!

PARALELA : Cehia (C) România (R) :

Apartenenţa teritorială:

C - Europa;

R - insulă necunoscută, după a patra glaciaţiune.

Administraţie publică:

C - promptă şi fără piedici birocratice;

R - stimulată doar de festivismele momentelor aniversative.

Opinie publică: C - sensibilă şi educată; R - alergică doar la « violatorii » minciunilor naţionale.

Opinie intelectuală:

C - consonantă la recuperarea valorilor adevărate;

R - sfâşiată, meschină, plină de sechele, fără nici o performanţă cu care să se poată lăuda major.

Rolul specialiştilor :

C - relaţie foarte bună cu politicul, conştienţi de punerea rapidă în lumină a bunurilor patrimoniale ;

R - …? (pe măsura societăţii de mai sus.!)

SENTINŢA:

Să rămânem unde suntem, până când cineva, din afara lumii noastre, evident, va pune problema să fim scobiţi afară din pământul Europei şi trimişi în derivă, undeva pe vreun ocean încă nenumit. Monumentele, câte vor rămânea până atunci în picioare, vor fi gospodărite de noii cetăţeni asiatici, excelent specializaţi în specificul medieval al locurilor părăsite de foştii lor locuitori.

Adrian Andrei Rusu

12.06.2005

http://www.medievistica.ro/texte/monumente/starile/pret%20valori%20nationale_Rusu.htm