Am gasit o scrisoare care a fost publicata in Formula AS in 2006:
Castelul Corvinestilor, lasat de izbeliste
Buna ziua domnule primar, am trimis anul trecut pe adresa primariei Hunedoara articolul de mai jos, publicat in revista ''Formula AS''. cum timp de un an nu am primit nici un raspuns si nici situatia de la Castel nu s-a schimbat, il retrimit pe aceasta pagina, poate asa voi avea mai mult succes. Astept in continuare un raspuns.
''M-am nascut si am locuit in Hunedoara, pana la varsta de 18 ani, cand am plecat la facultate. De fiecare data cand ma intorc acasa, la parintii mei, fac o vizita la Castelul Corvinestilor. Ocupa un loc special in sufletul meu si imi e foarte drag. E locul viselor mele de copil, cand imi doream ca intr-o buna zi sa ajung printesa si castelul sa fie al meu... Din pacate, ultima vizita, cea de acum doua zile, a fost o dezamagire cumplita. Anul trecut vizitasem Castelul in iulie. Mai multe sali erau deschise, intr-una era o expozitie a portului popular, in alta o expozitie de cristale, in sala cavalerilor un domn canta muzica medievala, undeva in curte se lucra la ceea ce mi s-a spus a fi restaurarea fundatiei... Anul acesta insa, doar trei sali sunt deschise, vitralii sparte, lemn rupt, dintr-un zid se desprinsese o bucata, nu mai vorbesc de acoperisul schimbat in 2002, care a costat 2 miliarde lei vechi si care acum se prabuseste, tigla cu tigla. Intreb una dintre doamnele care pazesc salile ramase deschise publicului ce s-a intamplat. Imi raspunde cu nonsalanta ca lemnul este vechi, de la 1700, si de aceea este inchis restul castelului. (Ma intreb si eu, in gand, oare anul trecut, lemnul nu era tot de la 1700? Ce s-a intamplat oare intr-un an, sau cum de lemnul acela ce a rezistat 300 de ani s-a stricat intr-un an?) Doamna continua sa imi spuna ca nu au avut fonduri, ca de abia de curand au primit bani pentru unele reparatii. Stiu ca anul trecut s-au filmat scene pentru cel putin doua filme, iar in ultimii ani pentru cel putin douazeci, oare unde s-au dus banii aceia? Nu contest faptul ca poate mare lucru nu s-ar fi putut face cu ei, dar macar micile reparatii necesare. Mai intru o data prin sali, cat sa mai vad ca in Sala Armelor, unei vitrine ii lipseste un bec, fara de care de abia ca iti dai seama ca acolo este expusa o platosa de zale, ca sala neogotica este luminata de plafoniere din anul 2000 si un pic, dintr-acelea pe care tot romanul le are in bai si pe holuri. Curioasa, vreau sa vad ce s-a intamplat acolo unde anul trecut se lucra „la refacerea fundatiei”. Raman de-a dreptul inmarmurita. In partea de la intrare, unde se mai pastreaza zidurile din secolul XIII, la subsol, a aparut o toaleta publica cu gresie si faianta. Am simtit ca lesin, ca cineva mi-a murdarit visul din copilarie si si-a batut joc de el. Acesta a fost punctul culminant, dar povestea nu se termina aici. Exact langa ghereta de bilete, este Sala inchisorii, in care a aparut o centrala termica, insotita de multe izolatii din aluminiu stralucitor. Nu vreau sa se creada ca sunt impotriva incalzirii salilor castelului, dar cred ca se putea gasi o metoda mai buna, ca prizele din pereti puteau sa nu fie atat de vizibile, ca plafonierele mai bine erau inlocuite cu copii ale cupelor de fier dintr-o alta sala, iar despre toaleta, nu cred ca era chiar necesar sa fie inauntrul castelului, din moment ce in afara lui sunt deja doua (intr-adevar inchise, dar puteau fi refacute). Am plecat atat eu, cat si prietenii mei, cu un sentiment de profund dezgust si scarba, pentru ca acest monument a ajuns o asemenea bataie de joc. Am aflat ca va fi dat in administrare privata si poate ca este mai bine asa, dar pana atunci, vreau sa fac tot posibilul sa indrept ceea ce a fost stricat.
Va rog din suflet sa luati in considerare scrisoarea mea si, daca se poate, ajutati Castelul sa redevina ceea ce ar trebui sa fie: un monument istoric, nu toaleta publica. Va multumesc.
ADRIANA CHETAN
si raspunsul lui Nicolae Ceriser, director Muzeul Castelul Corvinilor:
Este demn de apreciat faptul că monumentul de la Hunedoara ocupă un loc special în sufletul hunedorenilor care vremelnic trăiesc în alte locuri şi găsesc timpul necesar pentru a veni măcar pentru o zi să vadă locurile unde s-au născut, unde au copilărit şi, mai ales, vin să vadă castelul.
Este dureros însă să afli din partea unui hunedorean, cu apetit cultural deosebit, că toate eforturile care se fac la castel pentru restaurarea şi refuncţionalizarea acestuia nu reprezintă decât „murdărirea visului din copilărie”. O să încercăm să răspundem punctual doleanţelor dumneavoastră după o prealabilă informare cu caracter raţional asupra situaţiei de fapt.
Începând cu anul 1996 Castelul de la Hunedoara a fost cuprins în Planul Naţional de Restaurare ca obiectiv de importanţa naţională, elaborându-se în prealabil proiectul tehnic şi studiul de fezabilitate pentru refuncţionalizarea şi punerea în valoare a acestuia, în acel moment Ministerul Culturii şi Cultelor fiind singurul finanţator al proiectului. Proiectul urma să fie realizat pe etape, prima referindu-se la consolidarea, restaurarea şi conserevarea aripii de nord (Palatul Matia). Nu se punea atunci problema acoperişului pentru că tocmai în acel an (1996) se încheiase o lucrare amplă de restaurare a acestuia, lucrare avizată şi finanţată tot de către Ministerul Culturii şi Cultelor.
S-a procedat la demararea lucrărilor mai sus menţionate, dar după circa 2 ani (1998-1999) au apărut primele consecinţe ale unei restaurări de acoperiş făcute de mântuială într-o perioadă tulbure (1992-1996), în care orice firmă, atestată sau nu, având sprijin sus-pus, putea să intervină pe un monument, fie el chiar şi cel de la Hunedoara.
În acel moment Primăria Municipiului Hunedoara s-a angajat să contribuie la finanaţarea proiectului de restaurare după cum urmează:
1999 – 800.000.000 lei – restaurare vitralii
2000 – 400.000.000 lei – restaurare tâmplărie
2001-2002 – 2.400.000.000 lei – instalaţii încălzire centrală
2003 – 700.000.000 lei – reţea de apă şi canalizare
2004 – 1.400.000.000 lei – instalaţie gaz metan şi sisteme de siguranţă
2005 – 1.500.000.000 lei – amenajare beci Aripa Matia şi toalete publice
2006 – 2.400.000.000 lei – reparaţii turnul vestic (schimbare învelitoare acoperiş şi restaurare galerie lemn)
2007 – 7.000.000.000 lei – schimbare învelitoare acoperiş Sala Dietei şi turnul Capistrano
Toate aceste eforturi financiare ale administraţiei locale s-au făcut în condiţiile în care principalul finanţator, Ministerul Culturii şi Cultelor, a abandonat practic susţinerea lucrărilor de la Hunedoara.
Iar acum putem răspunde întrebărilor dumneavostră.
1. Unde sunt banii rezultaţi în urma filmărilor?
Anual s-au realizat circa 1,5 miliarde lei, care în comparaţie cu sumele prezentate mai sus sunt prea puţini pentru un proiect a cărui valoare re ridică la suma de 4.000.000 de euro!
2. De ce s-au făcut toalete publice în castel?
Pentru a realiza un turism civilizat şi a evita transformarea întregului castel în toaletă publică! (De exemplu, a se vedea Mănăstirea Camaldoli di regiune Toscana, Italia, monument fondat în secolul al XIII-lea, unde există toalete publice, bar şi cantina călugărilor transformată 8 ore pe zi în restaurant pentru turişti, deşi aşezământul monahal este încă activ)
3. De ce acele plafoniere?
Acele plafoniere reprezintă doar o soluţie de moment (cât mai neutră), în prezent fiind în derulare un proiect de corpuri de iluminat, proiect care doreşte să respecte particularităţile arhitectonice ale fiecărei încăperi.
4. De ce atât de puţine încăperi deschise anul acesta?
Faţă de anul 2006 au fost deschise cele 3 săli din Palatul Matia, pe lângă expoziţia de bază din Sala Cavalerilor şi cea de minerale.
5. De ce elemente moderne pentru încălzire?
Aceasta este soluţia dată de arhitectul (atestat) Ministerului Culturii şi Cultelor. Instalaţiile vor fi mascate cu structuri de mobilier adecvat!
6. De ce o lampă arsă într-o vitrină?
Totuşi, becurile se mai ard! Au o durată de viaţă limitată. Daca aţi fi semnalat chiar dumneavoastră acest lucru şi aţi mai fi zăbovit câteva minute prin castel aţi fi putut observa că a fost înlocuit.
Nu ştim dacă aceste răspunsuri sunt cele pe care le aşteptaţi, sau dacă ele vor reuşi să recreeze „visul de tinereţe al cuiva care dorea a fi prinţesă în castel”, dar constatările pe care le publicaţi într-un cotidian naţional vor nărui cu siguranţă imaginea unui monument, mai ales prin furnizarea de repere cronologice eronate şi aserţiuni cu conotaţii pur subiective! Dacă aţi fi avut curiozitatea să puneţi aceste întrebări celor avizaţi să vă răspundă, vă asigur că aţi fi primit răspunsurile şi chiar mai mult decât atât!
Nicolae Ceriser,
director Muzeul Castelul Corvinilor
Raspunsul te lasa pur si simplu fara cuvinte. Incredibil. Cine naruieste imaginea monumentului? Cel care sesizeaza MIZERIA de santier de acolo? Cu muncitori gen Dorel? Sau cei care isi bat joc efectiv de castel? Il sfatuiesc pe director sa dea o fuga pana la Praga ca e aproape, sa veda cum se repara un monument.